Trenul cu fantome
Umbra mea
o rană în lumina lunii
se plimbă în noapte,
prin gara cu fantome în trenuri.
Stau clipele,
spânzurate de limbă
și ceasul-n perete ticăie
dintr-o scobitură de piatră.
Privește cruciș liniile ferate,
în ambele părți
și adoarme încremenit
cu un giulgiu peste ochi.
Numai frigul se tulbură,
între noapte și zi
și umbra dispare,
în trenul cu fantome
spre altă destinație.
Degeaba- l aștepți
n-o să vină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre lumină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre plimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre lumina lunii
- poezii despre gări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.