Tablou de iarnă
Tablou de iarnă,
cel mai bătrân anotimp
scoțându-și la licitație
hainele albe.
La-ncheieturi, toată suflarea
stă adormită-n case,
adevărate icoane
cu nimburile șterse
de fruntea mamelor.
Tablou de iarnă,
un călător înstrăinat
și-un cal nechezând
la pieptul fiecărei case,
amândoi, străbătând
pivnețele cerului
și toate hambarele
umplute cu fulgi
răsturnându-le în ochii noștri.
poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre superlative
- poezii despre ochi
- poezii despre mamă
- poezii despre icoane
- poezii despre iarnă
- poezii despre cai
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.