Colț al neființei
De câtva timp,
am devenit suspect.
De la fiecare colț
al neființei,
mă pândește cineva.
Poate un om.
Poate o umbră numai.
Încerc să mă ascund
Într-un ecou,
Și-ntre palmele
Cu riduri
Săpate de ploi;
Și, de timp,
Încerc să mă ascund
într-un cărbune.
poezie de Ion V. Nica din Când ning tăceri
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre ploaie, poezii despre devenire sau poezii despre cărbune
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.