Muntele
Hotărâsem escalada
Muntelui cel mai înalt
Pregătind de un asalt
Invincibilă armada
Și-am plecat de lângă vatră
Ținta noastră numai vârful,
Și lăsând în vale stârvul
Recilor statui de piatră
Seara ridicam un cort
Ca să ne păzim de rece
Cu o grijă ce petrece
Somnul greu după efort
Sacii noștri de dormit
Noaptea ne țineau de cald:
Parcă adia un fald
De la focul de lignit;
Și când am urcat pe pisc
Ce minune: orizontul
L-am trecut voioși în contul
Iubitorilor de risc!
De pe cel mai 'nalt catarg
Parcă ne găteam de zbor
Să plătim cu un fior
Aventura către larg!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre somn
- poezii despre munți
- poezii despre înălțime
- poezii despre văi
- poezii despre trecut
- poezii despre superlative
- poezii despre seară
- poezii despre sculptură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.