În tragica noapte

E noapte-adâncă-nspre ecouri.
Satul zace singur, mut...
Când din cer, de printre nouri
O stea aprinsă a căzut.

Fierbea în depărtare cerul
Înfăşurat cu-n val de ceaţă.
Maestrul îndrăgit – Vieru
Neştiind s-a stins din viaţă.

În viaţa sa de înainte
A meditat un gând ce nu-i.
Descria în dulci cuvinte
Lumea cea din jurul lui.

Şi nimeni nu ar fi crezut
Că anume-n astă noapte
O lume ce a cunoscut
A-nchis pe veci sub pleoape.

Vin astăzi mii de cititori
Care-i cunosc bine scrisul
Şi sufletu-i urcat în nori
Le ascunde tainic plânsul.

Va traversa mai mari graniţe
Visu-i după moarte,
Multe şcoli şi grădiniţe
Numele-o să-i poarte,

Dar cartea sa o să rămână
Să cucerească universul
Ca şi limba cea română
Ca şi – Eminescu!

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Votează! | Copiază!