Ultima frustrare
În seara-aceea de sidef,
A fost o mare sărbătoare
Și-i prooroci o ursitoare,
Că mă-sa îl născuse șef
De-atunci, fu scos în relief,
Iar ca director, ascultare
I se dădea fără-ncetare
Acasă, la servici, la chef
Când decedă, fu jale mare,
Și subalternii mult spășiți
L-au plâns cuprinși de întristare
Iar el, cum poate bănuiți,
La groapă-avut-a o frustrare,
Că nu-i spun cioclii: să trăiți!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șefi
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărbători
- poezii despre subalterni
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.