Vântul pustiirii (Urgia cerească)
Iarăși lupte, iarăși sânge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfârșite,
Iarăși valuri și nevoi!
Când a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.
Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.
Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.
Iar în locul răsfățării
Și al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Și cutremurul de tun.
Care azi, (de zburdăciune),
Umblă goi, nerușinați,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcați.
Când sporește răutatea
Se scârbește Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Și războaiele mereu!
poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre război
- poezii despre văduvie
- poezii despre vânt
- poezii despre sânge
- poezii despre sclavie
- poezii despre răutate
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
1 ion untaru [utilizator înregistrat] a spus pe 23 iulie 2011: |
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a scris poezie de foarte bună calitate. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.