Ea

Feriţi-vă d-explozia femeii
Ce ferecaţi de secole, stupizi
Cu minţi şi inimi invalizi,
Necredincioşi suavului, ateii.

Vă închinaţi la sfinţi şi îngeri
Şi bateţi în ocări sublimul...
Pieriţi, vă meritaţi destinul!
Păşiţi cu tălpi, pe rug în sângeri!

Ce-ar fi romanele?... Groteşti
Cu eroine masculine;
Nici timp, nici descendent ce vine,
Nimic din graţii femeieşti.

Ce-ar fi balanţă fără tas?...
Pe veci nu aţi avea măsură,
V-aţi prăvăli cu anvergură
În abisul timpului rămas.

Voi nu cunoaşteţi libertatea,
N-aveţi nimic din cosmic zbor,
Nu ştiţi să naşteţi, doar omor...
Singuri, n-aveţi eternitatea!

Cântaţi-i părul de mătase
Şi buzele-n călduri solare,
Puneţi-i între sâni o floare...
Topiţi-vă-n amor, pe coapse!

Luaţi farmecul de mâini cu voi,
Învăţaţi visul purităţii...
Vă închinaţi, maternităţii!
Fiţi pururi, Ei, străjeri, eroi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!