Dăruire
Din zori și până seara
mă numesc dimineață.
Noaptea numele meu
e luceafăr
pieptănat de
viile făcli
ale nopții albastre.
Soarele îmi soarbe
roua din suflet
toată ziua până-n
pragul amurgului
pentru ca luna
să mi-o dăruie mereu.
poezie de Violanda Georgescu din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violanda Georgescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre viticultură
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre dimineață
- poezii despre albastru
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.