Planetă... suspendată
Stăm suspendați de gravitații
În echilibrul spre funebru...
Cu scut fragil de radiații
Fugim în Univers tenebru.
Suntem o piatră aruncată
Rotindu-ne p-un lac de spațiu...
Trăim p-o scoarță sfârtecată
Filozofând într-un nesațiu.
Ne încălzim printre explozii
Dintr-un cuptor fără control;
Ne supraestimăm, nerozii,
Îndoctrinați c-avem vreun rol.
Nu stăpânim nici uragane,
Aversele ne-neacă semeni...
Piese n-avem de schimb d-organe...
Pretinși la Univers, de gemeni?!
Suntem pild-a infatuării,
Infimii, ce jucăm "la mare"...
Trăim din gustul poluării
Sfârșind printre furtuni solare.
Oh, Doamne, cum ne-o merităm
Și soartă și tristeți, nevoi;
Imperturbabili n-abdicăm...
Sfârșitul, vrem să-l facem noi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre uragane
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre poluare
- poezii despre ploaie
- poezii despre planete
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.