Scriitorul, "prieten" al pădurii
Când îl cuprinde frenezia,
Din scris el nu se mai oprește
Și muza tare-o chinuiește,
De o apucă-apoplexia
Se face din copaci hârtia,
Dar nicio clipă nu gândește,
Ci, fără milă, mișelește,
Își varsă peste ea prostia
El spre pădure, simpatia,
În felu-acesta își arată...
Care-i motivul? Apatia
Și liniștea de cine-i dată?
Da, are scuze, căci hârtia,
Pe care scrie-i reciclată!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre scriitori, poezii despre prostie, poezii despre prietenie, poezii despre hârtie sau poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.