Să simt că sunt, să simt că este
În ziua în care m-a albit lumina
Ploua și toți aveau umbrele din cuvinte
Doar eu mi-am dezgropat rădăcina
Stabilind cu soarele adânci legăminte.
Din visele înalte și multe
Mi-am desenat o umbră pe podea
Să aud cum clipa se ascute
și timpul plânge, cu versuri, pe inima mea.
M-am așezat pe marginea sufletului, la mal
Să simt că sunt, să simt că este
Să ascult cum bate inima cu fiecare val
Cum soarele adoarme cu capul pe a mea poveste.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.