Hărțuirea României
Pământul vai este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferința mea contemporană
când iau o piatră-n mână plânge
Cuvintele mustesc de sânge
stilou va sări în aer
cu-aripa tăcerea ne atinge
din noi rămâne însă-un vaer
Stiloul a sărit în aer
o suferința mea contemporană
torci veșnicie dintr-un caer
pământul tot este o rană
La stânga țară ba la dreapta
pășește-odată ceru-i treapta
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre suferință
- poezii despre plâns
- poezii despre cuvinte
- poezii despre aer
- poezii despre România
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.