Flux
Ca înspre pești hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Și când se furișează pomii toamna înspre mine.
În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereți
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereți.
Printre pașii de asasin ai nopții
Așteptarea este o floare de oțel
Dacă te sfâșii în perdele și dantela
Se așează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc țipetele de metal
Și o grindină lovește panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subțiori:
Ți-aduci aminte?
Era în noaptea de 3 februarie și viscolul
Ne-aștepta afară să ne sugrume.
Dar cineva a suflat în inimi ca în jar
Și rimele toate s-au așezat pe mâinile tale, iar.
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.