Până s-or umple stelele de prunci
Zurliu și carnic și tocit în coate
Și alungat din rai pentru te miri
Ce mere cheltuite pe iubiri,
Mai trag și eu de soartă, cât se poate.
Dar nu mă fac nici lefegiu la zbiri,
Nici colportor de jocuri deșuchiate
Plătind tribut poetic pentru toate
Fecioarele fragile și subțiri.
La umbra lor găsindu-și adăpostul,
De fiecare dată când dă-n brânci
Plăpându-mi suflet nedesprins cu postul
Și condamnat la preaplăcute munci,
Mă simt în stare să tot fac pe prostul,
Până s-or umple stelele de prunci.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prostie
- poezii despre poezie
- poezii despre nuntă
- poezii despre muncă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.