Bâlci

Dau roată pescăruşii
Rostogoliţi prin aer
În iarmaroc intruşii
Adeseori se-ncaier'

Un bâlci la cari, ehei
Mergeam şi eu, copil
Prin anii blonzi ai mei
În mai sau în april

Seminţe şi sugiuc
Batiste, pleduri, pături
Păpuşi de cauciuc
Şi cozi de lemn la mături

Fitile, gaz de lampă
Cârlige pentru rufe
Cu scamatori la rampă,
Covrigi, gogoşi şi trufe

Arome de gutuie
Mărar şi leuştean
Se plânge o duduie
C-o-mpinge un golan

Şi-şi tot rânjeşte buza
Neruşinat cum cată,
Şi-i şifonează bluza
ei, de curând călcată.

Vrei clanţe pentru uşi,
Vopsele pentru păr
Butoni pentru mănuşi?
Nimic într-adevăr

Ca lumea pe tarabe
Afar' de sărăcie
Şi două babe slabe
Ce fac o gălăgie...

Un hoţ voind să-mbuce
Dintr-o halva pe şest
L-a prins lumea şi-l duce
Cu sila la arest;

O amăgire suie
În oglinzile ovale
Iar ispsou-n statui, e
Între cinci şi opt parale.

Urcioare, străchini, cratiţi
Caiele şi potcoave
Pateu de cracatiţi
Şi vânzători de snoave;

Mulţimea de pestriţă
Se vânzoleşte,-ntreabă
Un căldărar beat criţă
Se-nvârte fără treabă

Cu gesturi de emir
Şi bate cu ciocanul
Să ia de chilipir
La gură cască, banul.

De cald a prins să fiarbă
Şi vânzolelala-n vrăbii
La circ, femei cu barbă
Şi-nghiţitori de săbii;

Îşi răspândesc scoruşii
Aromele prin aer
În iarmaroc intruşii,
Mai pungăşesc vreun fraier.

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!