Bunica
Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duioșie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus dupa fus.
Din zori și pâna-n seara;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasa de nespus
în portu-i de la țară...
Căta la noi asa de blând,
Senină si tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută.
De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Superproverb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre icoane
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.