Hârciogul

Hârciogu-adună făr ́ habar
Şi are-n casă şi-n hambar
Depozite şi-antichităţi
Aduse din vecinătăţi
Depuse-acolo teanc grămadă
Ca lumea să vadă,
Cât este el de strângător,
Nu e deloc risipitor.
Şi-a angajat în treaba asta
Chiar nevasta
Iar la copiii lui zevzeci
Le ţine lecţii zeci şi zeci
Să fie-abili şi vanitoşi,
Orgolioşi,
Să ocolească modestia
Verişoară cu prostia!

Familia, fără vorbă multă,
Îl ascultă
Iar mult stimata hârciog-doamna,
I-aduce-odrasle vara-toamna
Şi-oricât e vremea de ciudată
Nu-şi schimbă blana niciodată
"Mâncau-ar tatăl ei de fată"!
Ba, chiar i-a zis odată: "Fato,
Îmi vine să te mânc!" Şi a mâncat-o.

Pe mine mă revoltă pocinogul,
Atâţia oameni sunt pe lumea asta,
Ce, chiar mai rău decât făcea hârciogul,
Şi-nghit de-atâtea ori pe zi... nevasta

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Votează! | Copiază!