Fabulă

Cic-a fost, odată, iacă
Undeva, pe-aici, o vacă
Costelivă şi tarată,
Cu un corn, da-ncornorată,
Ce-a văzut pe sus, pe-o cracă
Stând o cioară crăcănată,
Ce rostea o fredonată
De silabă
Tâmpă, slabă:
- "Cra"
Şi "cra"
Şi iar "cra-cra..."
Iar văcuţa se mira:
- "O silabă-o să mugesc
Dacă mi se prelungesc
Nu un corn, nici o copită,
Ştiu, chiar dacă-s numai vită!
Prelungi-mi-s-ar urcuşul
Unde-şi are ea culcuşul,
Chiar şi duşul,
Unde pare un mister,
Tocmai ca-ntre plop şi cer...
Doamne sfinte, asta-Ţi cer,
Ţie şi-unui minister!

Tehnica-i înaintată,
Iat-o deci pe-această vacă
Crăcănată, cocoţată
Pe cea mai înaltă cracă,
Unde lumea i se pare
O bagatelă oarecare.
Însă, pentru ea,
ONOARE
mare!
Oare?!

Pe vacă, v-imaginaţi,
O scăpă un găinaţ!
Găinaţul de pe cracă
Era însă chiar... de vacă!

Câtă lume a-mproşcat?
Tot ce-n juru-i a mişcat!

Şi morala-i simplă, iacă:
Dacă ştii că eşti doar vacă,
s-aburci nu te-ncumeta,
Stai pe lângă ieslea ta!

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Votează! | Copiază!