Ţie

Torc cuvintele din caer
Între ochii mei şi-ai tăi,
Imi opresc privirea-n aer,
Ochii mei sunt doi călăi.

Vorbele îţi sparg timpane
Cu stridenţa lor banală,
Ce mânuţe diafane
Şi ce corp ai, domnişoară.

Eu mi te-am clădit din vise
Şi din stele ce te-au nins,
Din legendele închise
Care noaptea m-au învins.

Zice dorul du-te, du-te,
Pune-i pe deget inele,
Flori de platină, bătute,
Să lucească printre stele.

Eşti atâta de frumoasă
C-ai speriat o-mpărăţie,
Sorii albi, luna lucioasă
Au ieşit ca să te-mbie.

Visuri, doruri şi cu patimi
Mi te-au ancorat de cord,
Aş pleca cu tine-n ceruri
Şi te-aş lua la Polul Nord.

Timp etern să ne străbată
Prin anii infiniţi si goi
Şi vânturile să ne bată
Ca doua umbre de strigoi.

Călători-vom fără nume
Prin infinitul selenar
Şi blestemaţi de două mume
Să ne iubim în stil barbar.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!