Sculptorul
Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare
se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit
apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sculptură
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre familie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.