Bucuria

Mă-nfrupt cu vieţi pe celuloid
În două ore consumând artiştii,
Şi beau al artei greu lichid,
Frecându-mi coate cu miniştrii.

Citesc din scoarţă-n scoarţă vestea
Adusă-n tâlc profund de scribi,
Şi mă întreb unde-i povestea
Cu turtă dulce şi cu hribi.

Apăs butoni, golesc fiole,
Şi-mi caut pacea-n concentraţii,
Dar romantismu-acuma gol e,
Îl umplu doar cu ecuaţii.

Şi totuşi, când dezbat viaţa,
Îmi amintesc că-n piept îmi bate
O inimă ce-a strâns povaţa
O sută de-ani pe jumătate.

Şi-atunci zâmbesc la flori, la soare,
La prietenii ce-mi ţin isonul,
Şi rid de plâns, şi plâng de doare,
Şi bucuria mi-e mai mare
Ca spaţiul şi ca eonul.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Votează! | Copiază!