Cuvinte pierdute
Cuvinte aruncate, cuvinte pierdute
Rămase libere nesupuse
Pe toate le-am cules din vremurile trecute
Pe toate le-am înviat din vremurile apuse.
Și le-am spălat cu rouă de soare
Le-am presărat pe ropotul ploii
Le-am zvântat apoi cu a verii boare
Și le-am omorât din umbră toți strigoii.
Apoi le-am aruncat pe toate în mare
De unde valul le-a adus la picioarele tale
Ca o sublimă și imensă desfătare
Niște religve din vremuri abisale.
Să le culegi cu grijă și iubire.
La piept să le agheți ca mărțișor
Să fie dovadă vie în amintire
Că-n inima ta eu mă răsfrâng, cu dor.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vară
- poezii despre strigoi
- poezii despre rouă
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.