Flori de mosc

Unde eşti că nu mai ştiu
Fiule, să te cunosc?
Mamă, s-a făcut târziu
Pentru florile de mosc

Te-a furat un fir de apă
Şi-am rămas singur pe mal
Bătrâneţile tot sapă
Zidurile în aval

Dacă mor, renasc în tine
Ca un dor de menestrel
Când zăpezi diamantine
Strălucesc într-un tunel

Mamă, s-a făcut târziu
Şi m-a prins un dor de ducă
Dacă mor, nu mai înviu
florile. Şi se usucă

Dac-aş şti unde-i eroarea,
M-aş opri din căutat
Că-mi doresc eliberarea
Şi odihna, vinovat

Nu-mi e teamă de dubine,
Nici de luciul lor opal
Vezi cum ninge peste mine
Şi am devenit cristal

Florile de mosc ucise
De ozonul lor avid
Încăperile-s închise
Şi eu bat cu pumnu-n zid

Nimeni nu m-aude, strig
Până-am să devin ecou
S-a făcut în lume frig
Şi mai trist ca-ntr-un cavou

Dac-aş şti pe unde drumul
Taie lanţul de carate,
Dintr-un om, numai parfumul
Trece în eternitate!

Mi-am dus viaţa pe-o fregată
Să mă judeci cu blândeţe:
Am ajuns la cap şi, iată
Mă înclin marii alteţe

Ia nesomnul meu cu tine
Ca un cântec de vioară
Lebedele, să ştii bine,
Nu mai mor a doua oară

Şi-l vei duce mai departe
Ca o sagă de-ntrebări
Fiecare om, o carte
Datorează pentru dări

Mâna ta de chiparos
Să-mi însemne locul crucii
Drumul lung şi greu pe jos
Prin livezi când saltă cucii

Lasă doar să plângă luna
Peste slovele de fier
Zborul naşte zbor întruna
Şi misterul, alt mister!

Muntele şi-a-nchis izvorul
Peste care nu se trece
Doar căderilor, fiorul
Împrumută unda rece

Că mă ştiu avar de umblet
Şi cu dorul în spinare
Ceru-ntreg îl am în suflet,
Şi mă-ncarcă de splendoare!

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!